George Vasilievici

intru în liniştea asta de corp cu voce tare.
luminile sunt stinse. uşile sunt încuiate.
locatarii dorm cu visele trase pe ochi să nu îi
deranjeze lumina. e un bloc bun.
am auzit şi eu că se vând apartamente pa’ aici.
că este o zonă bună. foarte aproape de inimă.
doar deschizi uşa şi dai nas în nas cu ea. cu dragostea.
când era mică suna la uşă şi fugea.
până au chemat poliţia. că doar noi
muncim
nu iubim.
de fiecare dată se împiedica şi cădea pe scări.
eu o luam la mine acasă în trup şi o bandajam.
îi cântam ş-o legănam pe picioare.o adormeam.
îi plăcea să rămână la mine peste noapte. se
simţea în siguranţă.
o înveleam.
dimineaţa îşi vedea de ale ei.
la plecare îi plăcea să coboare cu liftul.
liftul din noul nostru bloc merge însă doar în sus
spre rai şi este mai tot timpul ocupat.
este principala atracţie turistică a oraşului.

când s-a făcut mare,
trupul meu i-a rămas mic.
şi nişte părţi din ea rămâneau înafara mea.
mă simţea mai bine decât o simţeam eu pe ea.
pe la fiecare intrare îmi ieşea în întâmpinare.
eu nu puteam să mai ies inafara ei.
apoi am devenit doar o hainuţă de vară.
apoi o pereche de chiloţi
apoi un ciorap de mătase.
apoi un tampon zilnic
apoi bentiţă de prins părul.
apoi un tampon intern.
apoi hârtie igenică.
după o vreme am ajuns tatuaj.
până mi s-a permis de curând
să mă odihnesc mereu pe buzele ei,
devenind strălucirea din zâmbet.

vreau sa fiu îngropat în piramida aia mare şi strălucitoare. în piramida aia construită
din capetele străbunilor mei. îmi donez şi eu capul de asemenea spre a fi pus în
completare la marea piramidă, la marele sarcofag. aşa ca trupurile noastre să fie
îngropate în capetele celorlalţi. adică trupul meu să fie îngropat în cavoul familiei
sale. şi prima cărămidă care a fost pusă deja să fie capul lui adam. apoi aş mai dori
ca pe primul rând să stea bineînţeles lângă capul lui adam, a lui isus, a lui eminescu,
a lui dostoievsky, a lui van gogh, a lui whitman, a lui naum, a lui stănescu, a lui
popescu, a lui villon, a lui baudelaire, a lui miller, a lui mozart, a lui rimbaud şi a Lui
vreau capul Lui
adică toate capetele care au avut inimă în loc de creier. capetele cu miez de inimă
care bate. capetele cu miez de inimă care cântă. capetele cu miez de inimă care
iubeste. capetele cu miez de inimă care vorbeste. capetele cu miez de inimă care
priveşte. capetele cu miez de inimă care trăieşte. capetele cu miez de inimă care
zâmbeşte. capete zâmbitoare. secţionate perfect fără maţe care să atârne. fără dâre
de sânge şi de alte substanţe. doar cu dâre de lumină ce rămân în urma inimilor.
vreau să-mi îngropaţi trupul în piramida asta de capete. şi bineînţeles că vreau ca
ultimul cap, capul cel mai de sus, vârful piramidei să fie capul meu. ca din când în
când să vă mai zâmbesc şi eu aşa din toată inima.