Ni se mi treba truditi da bi te pozabil
Saj takoj ko zaspim ti zame ne
Obstajaš več
Ni se ti treba premikati in stokati
Ali brenčati s svežnjem svojih celic
Ker takoj ko zaspim
Ti zame ne obstajaš več
Postavi se nazaj v vrsto za paradižnike
Bodi dostojanstveno srečna s svojimi uglajenimi
Prijatelji iz visoke družbe
Obnašaj se kot da
ne bi vedela da ti od jutri dalje samo še potres
Lahko dvigne krilo
In da ti samo z lopato nametana zemlja lahko vrne
Del tega kar si izgubila
Bodi razumna
Imaš tako lepe roke ki se še niso začele
In se tudi nikoli ne bodo začele
Imaš ustnice za katere buldožerist nikoli ne bo izvedel
Misli ki jih kopač ni slišal
In prsi za katere niti grobar ne bo izvedel
Kdo te bo oblekel in umil
Kdo ti bo potisnil kovanec v usta
Kdo te bo porinil v moje žepe
Kje je tvoja duša
Kje je tvoj znoj
Pred trgovino Scala se je zarosilo okno
Pošiljal bom norca da te pripelje s prstom
Dokler ne boš nehala gnjaviti oken
Dovolj te imam
Si le pritlikavo rastlinje moje domišljije
Rešetka
Skozi katero te kot kako žirafo gledajo moje šale
Nališpala si se z obleko s pecivom in mesom
Toda takoj ko zaspim
Ti zame ne obstajaš več
Zame si samo namig tistega
Ki je z menoj pil vse življenje
Si samo misel mojih nogavic
Ki so napolnjene z mojimi nogami
Kot so z delavskimi pesmimi napolnjene prsi brezposelnih
iz romunščine prevedel Aleš Mustar
Nu e nevoie să te uit
Pentru că imediat ce adorm tu nu mai exişti pentru mine
Nu e nevoie să te mişti sau să gemi
Sau să bâzâi din tot şomoiogul celulelor tale
Pentru că imediat ce incep să adorm
Tu nici nu mai exişti pentru mine
Intoarce-te la buna ta coadă la roşii
Fii demnă bucuroasă cu prietenii distinsă in societate
Comportă-te ca şi cum
Nu ai şti că de mâine doar cutremurul îţi va mai ridica fusta
Si numai pământul aruncat cu lopata îţi va întoarce o parte din ce-ai pierdut
Fii rezonabilă
Ai mâini atât de frumoase încât nici n-au început
Si nici n-au să înceapă vreodată
Ai buze de care n-o să ştie buldozeristul gânduri de care nu auzise dulgherul
Si sâni de care nu va afla nici groparul
Cine te va primeni şi spăla
Cine-ţi va împinge bănuţul în gură
Cine te va strecura în buzunarele mele
Unde este sufletul tău
Unde mai este transpiraţia ta
A aburit geamul din faţa magazinului Scala
Si-am să trimit un nebun să te întoarcă cu degetul
Până când n-ai să mai plictiseşti nici un geam
Pe mine m-ai plictisit
Eşti doar o vegetaţie pitică a imaginaţiei mele un grilaj
După care gafele mele privesc la tine ca la girafă
Ti-ai dat cu rochie cu cataif si cu carne
Dar imediat ce incep să adorm tu nu mai exişti pentru mine
Eşti doar un semn pe care mi l-a făcut cineva
Care a băut o viaţă întreagă cu mine
Eşti doar un gând al şosetelor mele doldora de picioarele mele
Ca un piept de şomer plin de cântece muncitoreşti
