že tri mesece ne spim, noči postajajo vse bolj naporne.
samo čez dan se lahko veselim tudi jaz:
čepe na omari usmerjam svetlobo po sobi,
da bi lahko vsi opazili robove
in če vztrajam pri teh gibih,
je to zato, ker se tu zgoraj, na omari,
še vedno lahko kadi.
pred spancem si obrazi izberejo čudežno dobravo
medtem ko jaz, čepe, tu zgoraj, skrivoma s peto udriham
po koščku sonca, ki se je kot srajca zataknil med vrati.
ob desetih zvečer je spalnica popolnoma pripravljena na spanec.
ob desetih zvečer tudi jaz končno lahko splezam dol in se uležem
na tlindino desno stran
in še enkrat z vodno tehtnico izmerim robove vsakemu od naju.
končam šele po enajsti.
šele po enajsti
se začnem tudi jaz elegantno premikati proti ljubezni
in pik-pik, pak-pak, pok-pok
se osnovni znoj prebije skozi skrbno nameščeno rjuho
in pik-pik, pik-pik, pik-pik, kaj takega je lepo slišati,
saj je znoj iz ljubezni
bolj pomirjujoč od poletnega dežja.
in pik-pik, pak-pak, pok-pok, se ustavim in prisluškujem:
tlinda spi in če se jaz toliko vrtim okoli nje,
to počnem samo zaradi vrtenja samega,
ker je to vrtenje pravi nočni ples
prelepe kresniške,
pa četudi poleg kengurujske samice
spodnji del pižame nad koleni
leva noga na odeji
zadrževanje diha po moško
pa so v resnici znaki ljubezni.
samo da tlinda še vedno spi
in bolj ko se ji po polnoči približujem,
bolj raste njeno telo
in po polnoči po višini ne prekašam palčice
in palčica začudeno gleda kvišku
in samo če si z roko zasenči oči,
lahko palčica v daljavi opazi ramo, ki kuka izpod pižame
in goltajoč v prazno se palčica vzpenja s kratkimi premeti
in samo tu in tam je tlindina koža suha,
zato tudi telo pade s telesa
in pleza in pada in pleza in pada in pleza
in glej, prišel sem do ključnice.
še preden se spustim dol, si za uho skrijem cigareto,
potem zaslišim maro, kako močno ječi v snu.
vsako noč manjši od palčice
poskušam za ljubezen uporabiti to orjaško telo,
in potem ko si odpnem srajco, vzamem zalet
kot izkušeni voznik boba,
vendar ne naletim niti na majhen dvig trebuha,
ko se kot po navadi v snu tlinda vzravna
in obrne na bok
in takrat tresk! kot muha brez kril
padem na skrbno nameščeno rjuho
in padec je silovit in potem zleknjen na hrbtu
do jutra ležim pri svoji ljubezni
in zaman, zaman
opletam z rokami, nogami in penisom
kot hišni majski hrošč
ki se ne more več pobrati.
Iz romunščine prevedel Aleš Mustar
nu mai dorm de trei luni, nopţile sunt de-acum tot mai epuizante.
doar peste zi ce mă mai pot bucura şi eu:
cocoţat pe dulap fixez lumina prin cameră cît să
ni se întrezărească tuturor marginile
iar dacă insist cu aceste mişcări
e pentru că aici sus, pe dulap
încă se mai poate fuma.
înainte de somn fetele aleg dumbrava minunată
în vreme ce eu, cocoţat aici, lovesc pe ascuns cu călcîiul
o parte a soarelui care s-a prins ca o cămaşă-ntre uşi.
la zece seara dormitorul e perfect pregătit pentru somn.
la zece seara pot şi eu în sfîrşit să cobor şi înainte de a mă întinde aici,
în dreapta tlindei,
mai fixez o dată la boloboc marginile fiecăruia dintre noi.
şi-abia după unşpe sunt gata.
abia după unşpe
încep şi eu să mă mişc elegant înspre dragoste
şi pic-pic. pac-pac, poc–poc
transpiraţia elementară izbind cearceaful bine întins,
pic-pic, pic-pic, pic-pic, e frumos să auzi aşa ceva
căci transpiraţia din dragoste
sună mai liniştitor decît o ploaie de vară.
pic-pic, poc-poc, pac-pac: mă opresc şi trag cu urechea:
tlinda e-n somn şi dacă eu mă foiesc atît în jurul ei
o fac numai şi numai pentru foiala în sine
căci da, această foială e un adevărat dans nupţial
al unui superb licurici
chiar dacă în preajma unei femele de cangur
iar pantalonii de pijama ridicaţi pînă deasupra de genunchi
iar piciorul stîng peste plapumă
iar respiraţia ţinută bărbăteşte în frîu
sunt cu adevărat semne de dragoste.
numai că tlinda e-n continuare în somn iar
după miezul nopţii cu cît mă dau mai aproape de ea
cu atît trupul ei creşte şi
după miezul nopţii n-o depăşesc în înălţime pe degeţica
şi degeţica priveşte nedumerită în sus şi
doar dacă degeţica duce mîna streaşină la ochi
poate zări în depărtare umărul ieşit din pijama
şi înghiţind în gol face degeţica scurte salturi de escaladare
dar pielea tlindei e uscată doar din loc în loc
de aceea tot cade corpul de pe corp
şi urcă şi cade şi urcă şi cade şi urcă
şi iată-mă ajuns pe claviculă.
înainte de a-mi da drumul în jos îmi ascund o ţigară după ureche
şi-o aud pe mara scîncind iute prin somn.
noapte de noapte mai mic decît degeţica
încerc să folosesc pentru dragoste acest trup uriaş
şi după ce-mi deschei cămaşa îmi iau avînt
ca un profesionist la bob
dar nu trec nici măcar de mica înălţătură a burţii
cînd ca de obicei tlinda se întinde prin somn
şi se întoarce pe-o parte
şi-atunci buf! ca o muscă fără aripi
cad pe cearceaful bine întins
şi căzătura asta e zdravănă şi pînă dimineaţa
stau aşa întins pe spate lîngă dragostea mea
dînd din mîini şi din picioruşe şi din penis
ca un cărăbuş de casă care
degeaba, degeaba
nu se mai poate ridica.
